Prieteniile din timpul adolescenței pot implica un real antrenament al deviațiilor.
Grupul de prieteni reprezintă o adevărată forță omniprezentă în adolescență, o puternică forță de socializare, format pe baza unui numitor comun.
Acest numitor comun poate presupune preocupări comune, derivate din valori comune.
Copiii ce vor să “adere” la anumite grupuri, din dorința de acceptare, pot pune pe plan secundar valorile învățate acasă și se pot alinia la valorile/preocupările grupului, din dorința de acceptare in cadrul grupurilor.
Există încă mulți părinți care nu pot să realizeze cat de atrași pot fi adolescenții lor, de “alți adolescenți cu valori deficitare, atunci când resimt niveluri ridicate de stres, fie în interiorul, fie în afara familiei”, așa cum indică Scaramella L. V. in “Evaluation of a social contextual model of delinquency: A cross-study replication. Child development (2002) “.
Dar tânărul adolescent care se vede prins între părinții ce trec printr-un divorț ostil, precum și elevul de liceu cu rezultate superioare de la care se așteaptă să vină acasă numai cu note de 10, sunt ambii vulnerabili la alegeri nepotrivite ale anturajului de aceeași vârstă.
Cercetătorii au constatat ca, la început adolescenței, cei care sunt populari la școală -cei ce adesea stabilesc standardele comportamentului dorit și acceptat – manifestă niveluri ridicate de agresivitate socială, aprobate și admirate de către colegi, după cum adnotează Galen și Luthar în “Negative behaviors linked with middle schoolers’ popularity “, într-un studiu longitudinal de 3 ani.
Acest aspect e valabil și în cazul “durilor” care au înclinații spre consumul de substanțe interzise și încălcarea regulilor, dar și în cazul “reginelor “ nemiloase față de colegele cu statut “inferior”.
Centrele de control al bolilor din Atlanta indică faptul ca depresia, anxietatea și abuzul de substanțe afectează copiii într-o măsură îngrijorătoare, mai ales în rândul copiilor din familiile înstărite / sigure din punct de vedere financiar.
Vestea bună e ca există din ce în ce mai mult interes față de acest subiect, din perspectiva multor domenii asociate: psihologie, psihiatrie, pediatrie, neuro biologie, sociologie.
Pe măsură ce se cunosc factorii predispozanti și cei precipitatori ai acestor fenomene, este de dorit ca noi, ca părinți, să identificăm soluțiile personale, parentale care dețin cheia ajutorului dat copiilor noștri pentru a-i ajuta să rămână/ sa revina pe o cale ce duce la o maturitate sănătoasă din punct de vedere emoțional.
Cheia este, într-un singur cuvânt, conectare.
Conectare inseamna timp alocat adolescentului. Timp sa il ascultam fara critică, cu aceeași curiozitate cu care un copil ar deschide un cadou, cu aceeasi rabdare cu care o bunica ar țese un goblen, cu aceeași continere cu care si noi am vrea să fim susținuți și înțelesi.
Oricât de mult ne-ar deranja anumite comportamente, anumite reactii, cheia este tot la parinții ce au puterea de a-și menține copiii aproape și de a le asigura acel sentiment de acceptare deplina pe care, altminteri, o vor regăsi în alte grupuri, în alte contexte, în alți adolescenți.
Despre Cum sa ne ținem copiii aproape (va recomand sa cititi cartea), intr-un alt articol.
